Creştinul şi postul
„Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru... . Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.”
În Ezra 8:21-23
Biblia prezintă postul ca fiind partea necesară a vieţii creştine, şi un act de mare preţ în ochii lui Dumnezeu. Atât În Vechiul Testament cât şi Noul Testament găsim numeroase situaţii când poporul lui Dumnezeu este îndemnat să postească. În Ezra 8:21-23 citim următoarele cuvinte: „Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru... . Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.”
În Noul Testament, însuşi Domnul Isus a postit şi s-a rugat lui Dumnezeu. În Evanghelia după Matei citim că Isus „a fost dus de Duhul în pustie... acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi... .” De asemenea, Isus a predicat despre post ca fiind o practică a fiilor lui Dumnezeu (Matei 6:1-2). În Luca 2:37 citim despre felul cum Ana slujea la Templu: „Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.”
În Cartea Faptelor Apostolilor observăm cum primii creştini înainte de a lua decizii importante, posteau şi se rugau lui Dumnezeu. În Fapte 13:2 citim despre Biserica primară că „pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat. Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i-au lăsat să plece.”
În cele ce urmează, în lumina Sfintelor Scripturi vom accentua câteva adevăruri fundamentale cu privire la post:
În primul rând, postul este un act de smerenie înaintea lui Dumnezeu. În Ezra 8:21 citim că poporul Israel a „vestit un post de smerire” înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, ţinerea postului ne ajută să ne îndepărtăm privirea de la lucrurile lumeşti către Dumnezeu, să ne reînnoim încrederea şi dependenţa noastră faţă de Dumnezeu. De aceea, postul nu are ca scop pedepsirea trupului nostru, ci mai degrabă concentrarea noastră asupra lui Dumnezeu. Noi nu postim ca să slăbim, ci postim ca să avem o relaţie mai apropiată cu Dumnezeu.
În al doilea rând, ţinerea postului este motivată de o nevoie specifică. În Ezra 8 ni se spune că poporul lui Israel a vestit un post de smerire înaintea lui Dumnezeu, cu un scop foarte bine determinat: „...ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru... .” Prin urmare, atunci când postim trebuie să stabilim motivul şi scopul acelui post, ca să putem cere şi aştepta răspunsul lui Dumnezeu.
În al treilea rând, orice persoană poate şi trebuie să postească. În Predica de pe Munte Domnul Isus găsim cuvintele „când postiţi” (Matei 6:1). Expresia aceasta „când postiţi” se referă la o acţiune ce îi caracterizează pe toţi copiii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel îi îndeamnă pe cei din Corint să se îndeletnicească cu postul şi cu rugăciunea” (1 Corinteni 7:5), Deoarece, oricine poate să renunţe pentru un timp la ceva trecător, pentru a se concentra asupra a ceea ce este veşnic, relaţia cu Dumnezeu.
În al patrulea rând, ţinerea postului nu este un act prin care să impresionăm pe cei din jur. În Matei 6:16-18 Domnul Isus declară: “Când postiţi, să nu va luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” De aceea, postul trebuie să se facă într-o atitudine de umilinţă, bucurie şi reverenţa la adresa lui Dumnezeu.
În al cincilea rând, ţinerea postului nu este o modalitate prin care obţinem ceea ce vrem noi de la Dumnezeu. Domnul Isus a avut mereu următoarea atitudinea: „căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38). De aceea, „îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Astfel, ţinerea postului nu-l schimbă pe Dumnezeu, ci ne schimbă pe noi. De aceea, haide-ţi să postim şi să chemăm pe Domnul, şi El ne va asculta! Slăvit să fie Numele Său Cel Sfânt.
Cu dragoste în Cristos, păstorul Vitalie Fedula