Orarul serviciilor

Duminica:
9:00 - 11:00; 17:00 - 18:30

Marti:
Intrunirea tinerilor: 18:00 - 20:00

Miercuri:
Studiu Biblic: 18:00 - 19:30

Vineri:
Noaptea de rugaciune: 23:00

Simbata:
Serviciu de rugaciune: 08:00

Audienta pastorala

Marti:
9:00 - 14:00

Miercuri:
9:00 - 14:00

Să trăim ca fraţii!

2 Corinteni 13:11

Fratele Daniel Brânzei spunea: „Astăzi am ajuns să-i cunoaştem foarte bine şi să-i îndrăgim pe aceia care au păşit în spaţiul cosmic, dar rămânem orbi faţă de suspinările celor ce calcă alături de noi în praful pământului.” Am reuşit paradoxul de a ne aduna pentru a ne înstrăina şi mai mult unul de altul. De multe ori ajungem în situaţia în care tânjim după acele relaţii frăţeşti pline de dragoste şi bunătate.

Lumea în care trăim ajunge parcă tot mai rece şi mai indiferentă la nevoile şi starea celui din jur. Uneori, chiar şi între fraţii de sânge poţi vedea atitudinea: „frate, frate dar brânza e pe bani.” Însă şi mai trist este atunci când ajungem să ne simţim singuri şi în Biserici. Avem săli spaţioase, coruri mari, orchestre numeroase, staţii de amplificare, dar nu ne mai auzim gemând unul pe celălalt şi nu ne mai cunoaştem. Avem timp pentru multe lucruri, însă nu mai găsim timp pentru fraţii de lângă noi. De aceea, astăzi avem nevoie să ni se spună cuvintele: Trăiţi ca fraţii!

Într-o zi un Apostolul Pavel, cel care plantase Biserica din Corint, a scris Bisericii următoarele cuvinte: „Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.” 2 Corinteni 13:11. În aceste cuvinte, apostolul Pavel descrie aşa de frumos, cum trebuie să trăiască fraţii între ei.

Mai întâi, CA ŞI FRAŢI, SUNTEM CHEMAŢI SĂ NE BUCURĂM ÎMPREUNĂ.

Îndemnul Apostolului Pavel începe cu cuvintele: "Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi... „(2 Cor. 13:11). Iată ce frumos ştie să se adreseze apostolul Pavel celor din Biserica din Corint: "Bisericile din Asia va trimit sănătate. Acuila şi Priscila, împreuna cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate in Domnul. Toţi fraţii vă trimit sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă. Urările de sănătate sunt scrise cu însăşi mâna mea: Pavel. Daca nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Christos, să fie anatema! "Maranata" (Domnul nostru vine!). Harul Domnului Isus Christos sa fie cu voi. Dragostea mea este cu voi cu toţi în Christos Isus. Amin" (1 Cor. 16:19-24).

În limba originală, expresia „FIŢI SĂNĂTOŞI” sună astfel: „încolo fraţilor BUCURAŢI-VĂ...sau FIŢI BINE laolaltă”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu doreşte ca atitudinile şi relaţiile dintre fraţii credincioşi să fie caracterizate de bucurie. În Ioan 15:11 Isus zice: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” Apostolul Pavel nu odată a îndemnat credincioşii să se bucure neîncetat.

Încă de mic copil, îmi aduc aminte de o cântare pe care o cântau fraţii şi surorile în biserica din satul Cărpineni: „Ce bine e când fraţii cu dulce se unesc, şi-n dragoste şi-n pace, pe Cristos îl servesc...” Când se cânta aceasta cântare, adesea puteai vedea lacrimi de bucurie că suntem împreună. Îmi povesteau bunicii cum mergeau pe joi zeci de kilometri pentru a se întâlni cu fraţii şi surorile din alte biserici, iar când se vedeau plângeau de bucurie şi lăudau pe Dumnezeu.

În al doilea rând, CA ŞI FRAŢI, SUNTEM CHEMAŢI CĂ NE DESĂVÂRŞIM ÎMPREUNĂ.

Apostolul Pavel spune: „Încolo, fraţilor, ... desăvârşiţi-vă....” La începutul Primei epistole către Corinteni Pavel scrie (1 Corinteni 1:2-3): „către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, (apoi) chemaţi să fie sfinţi...” Cu alte cuvinte, ca şi fraţi noi am fost sfinţiţi, puşi deoparte, pentru a trăi o viaţă sfântă. Pavel spune: „chemaţi să fie sfinţi”. Prin urmare, avem nevoie să ne desăvârşim.

Dumnezeu a făcut totul din partea Sa, acum rămâne ca şi noi să ne dăm toată străduinţa. În 2 Petru 1:5-7, apostolul Petru explică: „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni”. Numai Duhul Sfânt este singură persoană care ne poate face părtaşi unor asemenea trăiri. Orice credincios care trăieşte o viaţă de ascultare şi supunere faţă de Domnul Isus poate avea în inima lui rodirea aceasta minunată. Mlădiţa nu poate rodi de la sine, însă când mlădiţa rămâne în viţă, rodirea se face de la sine: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5).

În al treilea, CA ŞI FRAŢI SUNTEM CHEMAŢI SĂ NE ÎMBĂRBĂTĂM UNII PE ALŢII.

Pavel spune: „Încolo, fraţilor, ... îmbărbătaţi-vă,...” Iată câteva adevăruri biblice cu privire la îmbărbătare:

Biblia cere celor care fac parte din familia lui Dumnezeu să se îmbărbăteze în mod continuu. În Evrei 3:13, Biblia spune: „Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câta vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului”. Apoi, în Evrei 10:25, citim: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnam unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” Cei din familia lui Dumnezeu trebuie să se încurajeze unii pe alţii. Acest lucru este o poruncă.

Mădularele din trupul Bisericii trebuie să se slujească unele pe altele în vederea creşterii: „Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietura, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste” (Efes. 4:16).

Apostolul Pavel a înţeles valoarea îmbărbătării. El a folosit-o aproape întotdeauna când şi-a început scrisorile destinate bisericilor din Asia Mica. Iată ce le scrie celor din Corint: „Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi” (1 Cor. 1:4). Acest principiu al încurajării se vede foarte bine din felul în care se apropie Pavel de Timotei. În 2 Timotei, Pavel spune "De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele" (1:6).

Iată câteva sfaturi practice:

- Să spunem cuvinte frumoase unul către altul. "Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud" (Efes. 4:29). Iacov 4:11 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Vorbele pe care le-ai spus au adus încurajare?

- Să ne obişnuim să vedem şi partea bună din fiecare om. Să vedem valoare pe care o avem fiecare în ochii lui Dumnezeu. Fraţilor din Colose, Pavel le spune: "Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Christos, caci ne rugăm neîncetat pentru voi, şi am auzit despre credinţa voastră în Cristos Isus şi despre dragostea, pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii" (Col. 1:3,4).

- Îndeamnă nu doar cu vorba dar şi cu fapta. Exemplu: Amaleciţii invadaseră ţara şi Israel se afla în bătălie. Sus pe munte, Moise stăruia în rugăciune pentru biruinţa poporului Domnului. Când mâinile lui erau înălţate, poporul avea biruinţă, când mâiniile coborau în jos, Amalec era mai tare. Văzând că mâniile lui Moise au obosit, Aaorn şi Hur, au venit să-l sprijine cu fapta nu doar cu vorba. Astăzi, fiecare dintre noi avem nevoie să ne sprijinim unii pe alţii, pentru a ieşi biruitori în lupta cu păcatul. Biblia spune: „Îndemnaţi-vă unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune” Evrei 10:24.

- Când se predică Cuvântul lui Dumnezeu, ascultă cu bucurie, fă-l să ştie că îl asculţi cu interes şi plăcere. Cineva spunea: „Un zâmbet sincer, îi dă aripi, în timp ce căscatul pune lanţuri pe elanul predicatorului” S-a constatat că trebuie să pui în mişcare 66 de muşchi ca să te încrunţi, în timp ce un zâmbet pune în mişcare numai 2. De ce să avem riduri, mai bine să zâmbim.

- Îndeamnă şi încurajează prin rugăciune. Iacov ne scrie: "Rugaţi-vă unii pentru alţii" (Iacov 5:16).

- Dragii mei, să ne gândim la toţi cei care au văzut ceva bun în mine şi în tine şi care au ştiu să ne încurajeze. Şi apoi să facem şi noi la fel. Cineva spunea: „Nu uita că eşti un creion în mâna lui Dumnezeu, care scrie pentru a transmite o scrisoare de iubire lumii întregi. Nu judeca oamenii, pentru că nu vei avea timp să-i iubeşti!

În al patrulea rând, CA ŞI FRAŢI, SUNTEM CHEMAŢI SĂ TRĂIM ÎN UNITATE.

Pavel spune: „Încolo, fraţilor, ... fiţi cu un cuget,...” Îndemnul acesta, se referă la unitatea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la copiii Săi. Apostolul Pavel a îndemnat mereu fraţii şi surorile să trăiască în unitate. În 1 Corinteni 1:10-11, Pavel spune: „Vă îndemn fraţilor, pentru numele Domnului: „Să aveţi TOŢI acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări, certuri. În Filipeni 2, Apostolul Pavel exprimă esenţa acestei idei: „Deci, dacă este vreo îndemnare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacp este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând" (Filip.2:1).” În Efeseni 4:1-3, citim: "Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii”. „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţeasca. În cinste, fiecare să dea întâietate unii altora” (Rom.12:10). Aleşii lui Dumnezeu trebuie să devină şi aleşii noştri. Iubiţii lui Dumnezeu trebuie sa devină şi iubiţii noştri. O asemenea atitudine este opuse egoismului şi mândriei. Ea nu lasă niciun loc lăudăroşeniei. A da întâietate – înseamnă a sluji pe cei din jur fără să te scoţi în evidenţă.

Unitate, înseamnă cumva uniformitate? Unitatea bisericii, se manifesta prin faptul că toţi credincioşii ascultă de acelaşi Domn, au acelaşi scop şi sunt părtaşi aceleiaşi lucrări de mântuire a lumii. Între oamenii maturi din punct de vedere spiritual, hotărârile n-ar trebui luate niciodată pe principiul majorităţii, cei călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu trebuie să râvnească întotdeauna spre unitatea pe care o aduce smerenia şi ascultarea faţă de Domnul. Fratele Daniel Brânzei povestea cum într-o Biserică cu mii de membri şi 43 de prezbiteri au decis să nu ia decizii decât atunci când au unanimitate între ei. Ori de câte ori există diferenţa de opinii, ei privesc aceasta ca pe o îndrumare din partea Duhului lui Dumnezeu că luarea unei hotărâri, trebuie amânată. Până atunci, ei stăruiesc în post şi în rugăciune. Cei ce au o astfel de practica, dau fiecărui participant un sentiment de importanţă şi responsabilitate proprie. O asemenea situaţie nu se poate întâlni decât acolo unde cei ajunşi în conducerea bisericii au trecut cu succes prin şcoala smereniei şi a lepădării de sine.

Domnul Isus s-a rugat pentru unitatea dintre copiii lui Dumnezeu, iar El a fost un exemplu în sensul acesta. În Ioan 17:21, Isus s-a rugat: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” Prin urmare, mărturia noastră este puternică atunci când toţi fraţii şi surorile vom fi una.

Şi în al cincilea rând, CA ŞI FRAŢI, SUNTEM CHEMAŢI SĂ TRĂIM ÎN PACE ŞI ARMONIE.

Pavel a scris:” Încolo, fraţilor... trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.” În tot Noul Testament, Dumnezeu ne îndeamnă să trăim în pace. De altfel, în Marcu 9:50 observăm că o asemenea stare nu este opţională, ci este o poruncă a Domnului Isus: „Să trăiţi în pace unii cu alţii.” În Romani 12:18, Dumnezeu ne spune următoarele cuvinte: „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” În 1 Corinteni 7:15, ni se aminteşte că Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. În Romani 14:19, suntem chemaţi să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră. În Coloseni 3:15, ni se spune că pacea lui Cristos, la care am fost chemaţi, ca să alcătuim un singur trup, trebuie să stăpânească în inimile noastre, şi să fim recunoscători. În 2 Petru 3:14, suntem îndemnaţi să ne silim să fim găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace. Iar în Evrei 12:14, Dumnezeu ne porunceşte să urmărim pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”

Cum putem face ca pacea şi armonia să crească în noi şi între noi? În 2 Petru 1:2, găsim răspunsul: prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Cristos. Petru a spus: „ Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!”

Un mare obstacol al păcii şi armoniei, este lipsa de iertare. De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu spune: "Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos" (Efes. 4:32). „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (Col. 3:13). În Luca 6:37, ni se spune: „Iertaţi şi vi se va ierta”. Termenul folosit acolo de Domnul Isus este mult mai puternic. El se poate traduce prin: „daţi libertate, dezrobiţi, rupeţi lanţurile”. Când unul dintre ucenici l-a întrebat dacă trebuie să-l ierte pe cel greşit de şapte ori pe zi, Domnul a răspuns: „De şaptezeci de ori câte şapte” (Mat. 18:21, 22). Ca să fim iertaţi, trebuie sa-i iertăm şi noi pe alţii. Domnul Isus a spus-o clar: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Mat. 6:13, 14).

Se spune că două surori nu vorbeau de ani de zile una cu alta, pentru că în tinereţe una dintre ele îi furase celeilalte iubitul. Cea „păgubită” nu se mai căsătorise niciodată şi trăia o viaţă total lipsita de orice fel de bucurie. Fratele Marcu Nichifor s-a apropiat de ea si i-a spus: „Vezi tu ce nepricepută ai fost. Te-ai nenorocit singură ascultând de şoapta Satanei: „N-o ierta, n-o ierta!”. Acum ea este bine mersi, doarme liniştită noaptea, iar tu te-ai uscat ani de zile pe picioare, ai făcut ulcer şi n-ai dormit nopţile. Spune-mi, nu este caraghios: Tu cu paguba şi tot tu şi cu suferinţa!

Dragii mei fraţi şi surori, să nu uităm că Dumnezeu „ne-a scos de sub puterea întunerecului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Col. 1:13-14). Odată ajunşi în Împărăţia Dragostei Fiului, Isus ne numeşte fraţi, dacă ascultăm şi facem Voia Sa. Şi pentru că suntem fraţi cu Domnul Isus şi unul cu altul, El să ne ajute prin puterea Duhului Sfânt să fim sănătoşi, să ne desăvârşim, să ne îmbărbătăm, să fim cu un cuget, să trăim în pace, şi atunci Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu noi. El să fie slăvit pentru toate, Amin!

Cu dragoste în Cristos, păstorul Vitalie Fedula

 
Cum sa ne gasiti

Adresa:

str.Sf.Ilie, 41
or.Chisinau
Republica Moldova

Secretariat:

tel: +37322 24 00 07

Birou pastoral:

tel: +37322 29 31 60
tel: +37322 29 16 47

Contabilitatea:

tel/fax: +37322 27 32 46