Sfinţenie

Credem şi mărturisim că sfinţirea e lucrarea progresivă pe care o face Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, în viaţa păcătosului mântuit. Ea începe la naşterea din nou şi prin ea suntem făcuţi potriviţi voii Lui. Ea înseamnă curăţirea de păcat şi punerea la o parte a vieţii pentru Dumnezeu, prin despărţirea de lume. Curăţirea de păcat e făcută de sângele Domnului Isus. Despărţirea de lume şi punerea la o parte pentru Dumnezeu, se face prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt, care ne da putere să ne împotrivim ispitelor şi a trăi voia Lui. Sfinţirea e o lucrare la care Dumnezeu îşi are partea Lui, iar omul a lui. Dumnezeu prin Duhul Sfânt influenţează voinţa noastră şi ne dă puterea, iar omul acceptă pentru sine, în totul voia şi puterea lui Dumnezeu.

Ioan 17:17; FA 2:40; 1 Corinteni 6:11; 2 Corinteni 3:18; 6:17; Filipeni 2:13; ; Col. 1:22,23; 4:12; 1 Tesaloniceni 4:3,7; 2 Tesaloniceni 1:11; Evrei 13:12, 20-21; 1 Petru 1:2,16; 1 Ioan 1:7.

Rugăciune

Credem şi mărturisim ca rugăciunea este starea de părtăşie intimă a omului cu Dumnezeu. Ea este exprimarea sinceră a lăuntrului nostru în faţa Domnului. Din această cauză nu avem cărţi de rugăciuni şi nu îndemnăm pe alţii să înveţe rugăciuni pe dinafară. credem în preoţia tuturor credincioşilor. Fiecare credincios are dreptul de a se adresa lui Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fără a avea nevoie de alt mijlocitor. După starea inimii, rugăciunea poate fi de mulţumire, de cerere şi de mijlocire. Rugăciunea trebuie adresată Tatălui în Numele Domnului Isus. El fiind singurul mijlocitor între om şi Dumnezeu. Rugăciunile adresate sfinţilor, credem ca nu sunt în conformitate cu Sfintele Scripturi. Rugăciunea este absolut necesară vieţii spirituale, pentru creşterea, întărirea, ferirea de ispite şi biruinţa asupra vrăjmaşului. Rugăciunea privată se poate face oriunde, iar rugăciunea comună se face in părtăşie cu ceilalţi credincioşi din Biserică. Rugăciunile pentru cei morţi nu au fost practicate in Biserica Creştină. Noi credem că ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat după moarte, fără să mai fie posibilitate de schimbare de la un loc la altul.

Psalmi 62:8; 142:2; Matei 6:6; 28:18-20; 14:23; 26:26,39,41; Luca 16:26; 18:1; Ioan 16:23 ; 17 :21; FA 2:42-47; 12:5; Efeseni 3:16; 5:20; Filip 4:6; 1 Tesaloniceni 5:17; 1 Timotei 2:1,5.

Zeciuială şi Dărnicie

Credem şi mărturisim că potrivit cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu şi practica primilor creştini, membrii Bisericii sunt datori moral sa contribuie din bunurile lor pământeşti, de bună voie şi după posibilităţi, la susţinerea cauzei Evangheliei, susţinerea persoanelor ce se afla in slujba Evangheliei pentru a nu duce lipsa, ajutorarea săracilor, orfanilor şi văduvelor, clădirea de închinare. Astfel Biblia învaţă despre zeciuială şi dărnicie. Zeciuiala este a 10 parte, 10% din veniturile personale sau ale familiei pe care credinciosul trebuie să le dea la Casa Domnului. Dărnicia este o jertfă pe care creştinul o face de bună voie pentru o nevoie specifică în cadrul sau în afara Bisericii. A nu da acestea înseamnă de a te priva de anumite binecuvântări din partea lui Dumnezeu, iar cei ce le-au dat au avut suficient din ce au avut nevoie şi chiar mai mult, ca să poată împărtăşi şi cu alţii.

Exod 25:2; 35:5,21; Deuteronom 4:29; 1 Cronici 2:5; 29:1-9; Ezra 2:68-69; Maleahi 3:7-10; Matei 10:10; 25:40; Ioan 12:7-8, FA 11:29; Romani 12:8; 15:27; 1 Corinteni 16:1; 2 Corinteni 9:6-7; Filipeni 4:16-18; 1 Timotei 5:18; Tit 3:13; Iacov 1:27.

Slujire şi Slujitori

Credem şi mărturisim că fiecare creştin a fost investit de Dumnezeu cu daruri spirituale pentru o anumită slujire. De asemenea El a dat şi talente care de asemenea trebuiesc exersate în lucrarea creştină. Credem că, sub călăuzirea Duhului Sfânt, prin post şi rugăciune, biserică locală poate să-şi aleagă slujitori. Alegerea slujitorilor trebuie să corespundă cerinţelor Sfintelor Scripturi. Cu toate că bărbaţii şi femeile sunt egali în faţa lui Dumnezeu, noi credem că Biblia permite doar ordinarea fraţilor. Ordinarea slujitorilor (pastorilor, diaconilor, misionarilor, evangheliştilor) se face de către slujitorii aleşi pentru această lucrare (conducerea Uniunii). Noi credem că Biserica locală este autonomă, iar organele ei de conducere sunt comitetul bisericii şi adunarea de membri. Biserica locală se poate uni cu alte biserici locale, care împărtăşesc aceeaşi mărturisire de credinţă.

FA 6:3-6; 13:2-3; 14:23; 15:22; Romani 12; 1 Corinteni 12-14; Efeseni 4:8-16; 1Timotei 2:9-15; 3:1-13; 4:14; Tit 1:5-9; 1Petru 4:10-11; 5:1-4.