Salvare si Mintuire
Credem şi mărturisim că mântuirea este darul Lui Dumnezeu şi de aceea ea nu poate fi obţinută prin fapte bune sau prin orice altă cale decât pocăinţa şi credinţa în Fiul lui Dumnezeu Isus Hristos, care a murit pentru păcatele noastre. Astfel, omul este născut din nou şi devine un copil al lui Dumnezeu. Credem că omul mântuit este chemat să trăiască o viaţă sfântă, să manifeste roada Duhului Sfânt şi să facă fapte bune ca rezultat al credinţei sale. Un credincios mântuit este păstrat în starea de har prin puterea lui Dumnezeu până în clipa în care el, în mod voit şi conştient, părăseşte această stare. Salvarea implică răscumpărarea întregii fiinţe umane şi este acordată fără plată tuturor care Îl acceptă pe Isus Hristos ca Domne şi Salvator personal, care prin sângele Său a obţinut răscumpărarea veşnică pentru cei ce cred. În cel mai larg sens salvarea implică regenerare, justificare, sanctificare, reconciliere, înfiere şi glorificare. Nu există salvare fără credinţa personală în Isus Hristos ca Domn şi Salvator. a) Regenerarea, sau naşterea din nou, este lucrarea harului lui Dumnezeu şi de aceea credincioşii devin creaturi noi în Hristos Isus. Este o schimbare a fiinţei lucrată de Duhul Sfânt prin convingerea de păcat, căreia păcătosul îi răspunde cu pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în Domnul Isus Hristos. Pocăinţa şi credinţa sunt experienţe inseparabile ale harului. Pocăinţa este întoarcerea genuină, radicală de la păcat la Dumnezeu. Credinţa este acceptarea lui Isus Hristos şi dedicarea întregii fiinţe Lui ca Domn şi Salvator. b) Justificarea este graţierea lui Dumnezeu şi deplina achitare pe principiile dreptăţii Sale acordată tuturor păcătoşilor care se pocăiesc şi cred în Hristos. Justificarea îl aduce pe păcătos într-o starea de bunăvoinţă în faţa lui Dumnezeu. c) Sanctificarea, sfinţirea, este experienţa, care se începe cu regenerarea, prin care credinciosul este pus deoparte pentru planul lui Dumnezeu, şi are posibilitatea să progreseze în maturitatea morală şi spirituală prin prezenţa şi puterea Duhului Sfânt care locuieşte în el. Creşterea în trebuie să continue pe parcursul întregii vieţi a persoanei regenerate. d) Reconcilierea este împăcarea omului cu Dumnezeu. Prin păcătuire omul a devenit vrăjmaşul lui Dumnezeu şi de aceea a fost necesară moartea Fiului lui Dumnezeu pentru a face posibilă împăcarea omului cu Dumnezeu. e) Înfierea este actul prin care Dumnezeu ne face parte din familia Sa şi ne dă privilegiul să ne numim copiii Săi cu drepturi şi responsabilităţi depline. f) Glorificarea este culminarea salvării şi este actul final prin care suntem puşi în starea finală de recreaţi, răscumpăraţi. Genesa 3:15; Exod 3:14-17; 6:2-8; Matei 1:15,21; 4:17; 16:15-16,21-26; 27:22-28:6; Luca 1:68-69; 2:28-32; Ioan 1:11-14,29; 3:3-21,36; 5:24; 8:15-16;10:9-10,28-29; 15:1-16; 17:17; FA 2:21,37-38; 4:12; 10:43; 15:11; 16:30-31; 17:30-31; 20:32; Romani 1:16-18; 2:4; 3:3-7,23-25; 4:3b.; 5:8-10; 6:1-23; 8:1-18,29-39; 10:9-10,13; 13:11-14; 1 Corinteni 1:18,30; 6:19-20; 15:10; 2 Corinteni 5:17-20; Galateni 2:20; 3:13; 5:22-25; 6:15; Efeseni 1:7; 2:1-22; 4:11-16; Filipeni 2:12-13; Coloseni 1:9-22; 3:1b,8-10; 1 Tesaloniceni 4:3-4; 5:23-24; 2 Timotei 1:12; 2:11-13; Tit 2:11-14; Evrei 2:1-3; 5:8-9; 9:24-28; 11:1-12:8,14; Iacov 2:14-26; 1 Petru 1:2-23; 1 Ioan 1:6-2:11; Apocalipsa 3:20; 21:1-22:5. |